Intruziune

Gerhard Richter - Piramyde, 1966 (SMAK, Muzeul de Arta Contemporana din Gent)

Anvers

Gent

In Bruges

Bruxelles

Reminder: sambata seara

Pentru ca ne-a placut atat de mult Mick Wills, Alexander Robotnik si Modelu sambata seara la Cabaret, Zato inca mai zace sub "imperiul simturilor" si da cu supra-search. Rezultatele sunt savuroase. Exemplu: Frank Tavaglione - Tumidanda.

Beaturi la firul ierbii

In scurta mea sesiune pe plaiurile roditoare ale viitoarei mele mosteniri, am devorat cu lacomie Glass Candy - Beat Box, un castel de bomboane mult mai dulce si introspectiv decat impertinentul castel cu cristale de butic.

Glass Candy - Candy Castle (live)



Glass Candy - Rollin Down the Hills (live)



In drumul spre magazinul universal de unde urmam sa procur paine pe vatra si niste dulciuri rasuflate (nevoia de chimicale ramane inotdeauna sculata, cu atat mai mult intr-un mediu relativ sanatos)am sfidat toate sunetele manelo-lautaresti, construidu-mi cu grija turnul meu de fildes. Care purta numele de Tickley Feather.

Tickley Feather - Fancy Walking

CATS on film

OK Computers de la Blow Up

The Bongolian - Outer Bongolia





Baltic Fleet - Baltic Fleet

F Minus by Tony Carrillo

At Mount Zoomer

Al doilea album Wolf Parade creste in inima odata cu fiecare ascultare. Practic mie mi se intampla mai mereu asa (sa gasesc valoarea unui album dupa a doua si a treia ascultare), asta e pericolul auditiei cu background de roti de tramvai, masini cu multi cai putere si voci turbulente, un bruiaj atat vizual cat si auditiv. "At Mount Zoomer" are multe piese extraordinare. Cine zice ca l-a ascultat o data si nu i-a placut, il trimit sa mai dea o tura. Poate observa si subtilitatile. Multe si marunte. Cu siguranta unul dintre cele mai bune albume din 2008.




Wolf Parade - Soldier's Grin (live)



Wolf Parade - Language City

E mai mult punk decat electro

Te parasutezi intr-un timp arhaic, de preferinta industrial, Metropolis ar fi un punct de pornire. Deriva e totala, oamenii se manaca de vii. O voce predica si judeca de la inaltimea portavocilor rotative ce bruiaza si inabusa orice actiune fireasca a omenilor. Din oamenii vii se nasc cei morti. Cu timpul devin oase. Singurele arme naturale in mainile celor putini ramasi. Loviturile de oase asupra testelor fragile umane se succed in ritmuri ametitoare si cu o regularitate ce ar face invidioasa si o masinarie multifunctionala. Ai cules din noroiul contaminat un os pe care tuse fine de sange s-au uscat si te gandesti ca iti trebuie, nu, ai nevoie disperata de o calauza. Oricum sinele de tren sunt la 10 minute de senila din punctul in care te afli si te rogi, atintind ochii in sus, ca in hambarul de langa sa gasesti o drezina. Sus, haul are greuatea unui bolovan imens negru-violet si realizezi ca esti singur. Portavocile amutesc pentru o clipa. Te uiti la cadranul prafuit al ceasului. A ramas in urma. Ora 16:57."Incepe magazin muzical" iti zici. Te proptesti de stalp si casci urechea:

Kids love Disney

“House. Sometimes we say it’s Disney music; a simple beat and kids love it.”
Be Sharpe, recording duet, DJ International Records

Mark Imperial - J'adore danser (1985)

De astazi, o frustrare in minus

In 99 n-am putut. Astazi se intampla.

Armeneasca 33

Pe Armneasca am pasit ultima oara acum 6 ani cand impreuna cu un amic de la facultate am vizitat un amic al amicului care isi traia viata boema intr-o casuta ca din povesti, una absolut minuscula daca e sa luam in considerare suratele ei mai mari care o inclestau din toate partile. Ploua si am gasit ca e de cel mai bun gust si buna cuvinta sa vorbesc cu amicul amicului despre My Dying Bride (niste greuceni). Nu a fost o discutie lunga, ci una destul de scurta dar foarte cuprinzatoare.

Astazi m-am regasit pe aceeasi strada, punandu-ma in situatia jenanta de a-mi da singur palme in cap. Cum naiba ignorasem aceasta strada atatia ani? Trec destul de des prin zona, iar eu de cand ma stiu sunt un bun prieten pietonal al Bucurestilor. Adica pur si simplu fac basici in talpa cand ma dau turist. Asta in zilele acelea. Numite libere. In fine, descindem pe Armeneasca in cautarea numarului 33, unde intelesem eu ca are loc o desfasurare de forte a cerceilor, broselor, gentilor si a tot felul de obiectele-accesorii, toate hand-made, pe scurt "Fancy Pancy". In drum spre, casc gura in dreapta, belesc ochii in stanga, fotografiez in spate, indic cu mana inainte. Ajungem in dreptul unei umile gradini imprejmuite de o casa galbuie misto si una mai putin. Patrundem si realizez subit ca forta de mai devreme din capul meu se desumflase in realitate intr-o mica initiativa timida si "parfumata". Ceea ce nu e de rau. Mai bine putin si de calitate decat mult si anapoda.

In maxim 10 minute luasem la puricat toate cele 5 perimetre in care fetele creatoare de mici placeri isi aranjasera unicele minuni. Am facut ceva vanzare, prietena mea la capitolul brose/cercei, eu la episodul cu paharul de apa (1 lei) si placinta cu visine (2 lei) hand-made (house-made). Ma intreb: apa era de la chiuveta?

O dupa-amiaza placuta in care numele lui Eliade mi-a brazdat sablonist gandurile. Nu a plouat desi imi doream sa intalnesc pe cineva ascultator de My Dying Bride.

RadioLaserHead HDL64E

Pentru prima oara in istoria omenirii tehnologizate s-a filmat un videoclip cu ajutorul unui laser. Fara camere de filmat si lumini. Si asta au facut-o baietii de la Radiohead cu ajutorul studioului G-Star din West Palm Beach, Florida. Piesa pe care s-a pus laser-ul - "House of Cards". Mecanismul laser high-definition HDL64E a fost folosit in premiera pentru acest videoclip, sau mai potrivit sa-i zicem laserclip. Pe scurt este vorba de 64 de lasere montate pe un turnulet rotativ,care se invarte la diferite viteze de pana la 900 de rotatii pe secunda si intr-un final se creeaza imagini 3D. Ca sa aveti temele complete, cititi aici.

Radiohead - Weird Fishes/Arpeggi Remix

Cea mai haituitoare piesa de pe "In Rainbows", isi gaseste un mix, pare-se din mintea stralucitoare a lui Johnny Greenwood (vezi si coloana sonora la There Will be Blood)

Three Artists, One Song for Converse

Santogold, Julian Casablancas de la The Strokes si Pharell au pus de o campanie publicitara pentru aniversarea a 100 de ani de Converse. Campania se numeste Three Artists, One Song, iar piesa "My Drive Thru":

Spre intuneric cu violoncele de efect si vorbe proaste

Johnny Hollow sunt din Canada si canta o mixtura de muzica electronica si ambientala cu mare infuzie de gotic (adica gothu de topuri nu ala greu si adevarat), pe alocuri cu feel industrial. Unii le zic "Gothic chamber music for the 21 century". Nu le-am ascultat albumul de debut, dar pe "Dirty Hands" se gasesc cateva piese memorabile (pentru doua saptamani) dar si piese foarte proaste, de altfel fapt foarte carcateristic gotic-ului. Avem la fel de bine orchestratii ce iau maul acompaniate de versuri puerile, dar si orchestratii sablon auzite si ras-auzite plus aceleasi versuri proaste. Basca se gaseste si un cover idiot dupa "People are strange" dupa Doors. Ma gandesc ca muzica asta tinteste pustanii care pana acum ceva ani ascultau Evanescence si de curand au realizat ca auditia de muzici obscure este cool.

Lupii

Thom Yorke s-a simtit ca un lup dupa ce a ascultat piesa "Horse and I" a celor de la Bat for Lashes. Probabil de atat le-a fost nevoie ca sa cante in deschidere la Radiohead.

Bat for Lashes - Horse and I