Some Drives by Andrew Bush

All the 66 Drives ici

Mogosoaia

Jeff Mills

Aseara in timp ce incercam sa ma (re)obisnuiesc cu atmosfera, lumea si caldura din Martin, mi-am adus aminte de niste fotografii pe care i le-am facut lui Jeff Mills acum doi ani la Mamaia. Tocmai isi temrinase setul impresionant (mai ales pe final) si, impreuna cu managerul lui si un bodyguard neaos, cautau cortul in care punea Richie Hawtin. Au nimerit mai intai la Sneak care era sustinut doar de vreo 20 de oameni. Debusolati, au facut stanga imprejur si au iesit. Prin apropiere eram si eu, indicandu-le cortul de unde ieseau piu-piurile lui Richie. Nu inainte de a-l imortaliza pe Mills. Ajuns in cortul cu pricina, omul a urcat in perimetrul pupitrului, a dat o mana calduroasa cu Richie si s-a retras intr-un colt. A mai stationat vreo 10 minute, timp in care probabil si-a pus intrebari profunde despre ce a construit el de-a lungul timpului si ce propaga acum ex-aliatul Hawtin, si-a luat echipa si s-a facut nevazut in noapte.

Aseara a fost bine. Bine pentru muzica si bine pentru mine, m-am convins intr-un final ca nu voi mai calca prin Martin decat fooooarte rar. Am zis.

Unspecified Moments

Vernisaj Cosmin Gogu - Before & After

CATS on film

Armeneasca 33

Pe Armneasca am pasit ultima oara acum 6 ani cand impreuna cu un amic de la facultate am vizitat un amic al amicului care isi traia viata boema intr-o casuta ca din povesti, una absolut minuscula daca e sa luam in considerare suratele ei mai mari care o inclestau din toate partile. Ploua si am gasit ca e de cel mai bun gust si buna cuvinta sa vorbesc cu amicul amicului despre My Dying Bride (niste greuceni). Nu a fost o discutie lunga, ci una destul de scurta dar foarte cuprinzatoare.

Astazi m-am regasit pe aceeasi strada, punandu-ma in situatia jenanta de a-mi da singur palme in cap. Cum naiba ignorasem aceasta strada atatia ani? Trec destul de des prin zona, iar eu de cand ma stiu sunt un bun prieten pietonal al Bucurestilor. Adica pur si simplu fac basici in talpa cand ma dau turist. Asta in zilele acelea. Numite libere. In fine, descindem pe Armeneasca in cautarea numarului 33, unde intelesem eu ca are loc o desfasurare de forte a cerceilor, broselor, gentilor si a tot felul de obiectele-accesorii, toate hand-made, pe scurt "Fancy Pancy". In drum spre, casc gura in dreapta, belesc ochii in stanga, fotografiez in spate, indic cu mana inainte. Ajungem in dreptul unei umile gradini imprejmuite de o casa galbuie misto si una mai putin. Patrundem si realizez subit ca forta de mai devreme din capul meu se desumflase in realitate intr-o mica initiativa timida si "parfumata". Ceea ce nu e de rau. Mai bine putin si de calitate decat mult si anapoda.

In maxim 10 minute luasem la puricat toate cele 5 perimetre in care fetele creatoare de mici placeri isi aranjasera unicele minuni. Am facut ceva vanzare, prietena mea la capitolul brose/cercei, eu la episodul cu paharul de apa (1 lei) si placinta cu visine (2 lei) hand-made (house-made). Ma intreb: apa era de la chiuveta?

O dupa-amiaza placuta in care numele lui Eliade mi-a brazdat sablonist gandurile. Nu a plouat desi imi doream sa intalnesc pe cineva ascultator de My Dying Bride.

Dupa blocuri, baietii destepti

au mai impachetat o cladire din perimetru Fabricii de Paine din Obor. Cladirea data din anii 1860 si era considerata monument al patrimoniului national, precum sunt declarate si celelalte cladiri. Deranjul s-a produs azi dimineata in jurul orei 3 si ceva, eu am fost trezit de un prieten, iar pozele de mai jos sunt surprinse cu un telefon mobil. Ce-i drept ele au un rol mai mult decorativ. Jurnalistii si-au facut mai bine treaba. Mafiotii insa, au facut-o perfect.

JPG

JPG este o revista americana de fotografie al carui continut este generat exclusiv de cititori. Oamenii isi posteaza fotografiile pe site, iar cativa redactori le aleg, un criteriu fiind si voturile vizitatorilor. Daca esti publicat, te alegi cu 100 de dolari si un abonament gratuit pe un an la revista.