07.07.2008

Cu regretul de a fi intarziat. Roisin

Roisin a fost speciala. Poate prea speciala pentru publicul nostru, care parca isi verifica gleznele pentru ceea ce urma, adica Nelly. Tousi multi erau acolo pentru Roisin, dar mult mai multi strambau din nas la exaltarile fanilor acestei ciudate colorate. Nu stiu cum se face si se desface (poarta de la romexpo) ca in ultima zi de festival s-au vazut foooarte multi cocalari, dar nu aia care au platit biletul sa o vada pe Nelly, ci unii recognoscibili dupa chip, dupa toala pe care ii simti ca au intrat fraudulos. Asta am observat si anul trecut la Alice Cooper si Marlyn Manson. Probabil pe la un 9-9.30, paznicii de la intrare mai inchid fie un ochi de oboseala, fie pe ambii de la vreun fum de tigara, si uite asa, baietii nostrii cu tricoaiele ude si stranse de buric patrund ca sa imputa branza. Si normal ca te simti stingherit cand, odata Roisin intrata pe scena si nevenindu-ti a crede ce bine suna, cum unii se posteaza in posteriorul tau si nu ca sa te defericeasca de vreun gadget sau token ci ca sa inceapa caterinca. Una de genul: “Auzi ma, ce zici, face asta striptease? (moment in care Roisin se unduia provocator), iar lantul trofic poate incepe. Oamenilor incep sa le sune bine, aia care strambau din nas, acum incep sa-si miste mainile, iar aia care nu-si gaseau miscarile, se iau dupa mine:). Nu stiu cum dar taranii se evaporasera...

Roisin a fost inumana. Pentru ca tot ce a aratat acolo parea rupt dintr-o alta lume. Miscari robotizate combinate cu descatusari haotice pe finalurile pieselor cand chitara, tobele si beaturile se amalgamau delirant. S-a simit o adiere jazzy in tot ce a insemnat Roisin Murphy duminica seara. A fost inumana si pentru ca s-a luat la harta cu backing vocal-urile ei. A dat dar a si luat:)

Roisin a fost suprarealista. De la fiecare costumatie excentrica pe care o purta cel mult doua piese, pana la modul in care isi canta muzica (toate piesele au fost reinterpretate). Palarioara in forma de farfurie cu care si-a acoperit fata la un moment dat m-a dus cu gandul ca…

Roisin might be a queen from outer space. Sosita cu trupetii ei dintr-o galaxie indeparatata, vrand sa ne converteasca la sound-ul lor dihotomic. Cald, inselator si senzual odata cu vocea si interventiile fine ale chitarei, rece si amenintator odata cu sunetele electronice si nebunia sonica care, parca la intersectarea cu un fulger, demonizau intreaga trupa.

Roisin este o regina. Pentru ca se lasa asteptata. O regina extraterestra. Pentru ca a intarziat, cautand un loc de parcare pentru nava ei spatiala.

Imaginea poster al acestui concert ce imi va ramane imprimata pe retina ochiului si pe sadila creierului va fi fara indoiala privirea necontenita a lui Roisin ce tinteste haul cerului. Niste ochi sinceri, dar indecisi, o privire sigura, dar tematoare. Si asta s-a putut vedea pe cele doua ecrane ce au zabovit cateva secunde pline pe chipul ei. Cu siguranata e cu mult mai frumoasa si graitoare in realitate decat surprinsa intr-o sesiune foto.


La Roisin n-am facut fotografii, poate eram si putin cam in spate, poate nici aparatul nu ma ajuta prea mult, poate am vrut sa-mi aduc aminte de ea fara...

La ceilalti m-am mai caznit...

Kraak & Smaak









Stereophonics



3 comentarii:

Warmer Climes spunea...

Revelatia festivalului de anul asta. Punct.

Watching Silhouette spunea...

punct si de la mine.

Anonim spunea...

"I feel my destiny is only 'round the corner/ Sugar daddy promised me I'll be sitting on top of the world"...da da, stie ea ce canta in "Movie Star"