1. A Field in England r: Ben Wheatley
Capodopera cam absoluta a anului, trip ultra-troublant, inconfortabil, psihedelic, visceral; filmul lui Ben Wheatley este o experienta alb-negru unica si bantuitoare. Da, nu ma opresc din epitete si osanale.
2. The Act of Killing r: Joshua Oppenheimer & Christine Cynn
Documentaristii au plecat in Indonesia
sa realizeze un documentar despre un subiect banal si au ajuns sa cunoasca
povestea "gangsterilor" care au contribuit la uciderea in anii 60 a milioane de comunisti.
Acum batran, impasibil si fara remuscari, gangsterul no 1 traieste un adevarat
catharsis cu ajutorul regizorilor care ii propun sa refaca/rejoace scenele de omor din acei
ani. Aprig, sanglant si tulburator.
3.Paradise: Faith r: Ulrich Seidl
Cel mai bun si transant film din
trilogia lui Seidl, bantuit de un foarte puternic aer hanekeian.
4. Les Salauds r: Claire Denis
Pur si simplu iubesc modul in care
Claire Denis isi spune povestile: eliptic, fragmentat, in asteptare; tensiune acaparatoare de la un cap la altul.
5. Spring Breakers r: Harmony Korine
Doar Korine o putea face sa sune
bine pe Britney Spears. Batranul rebel loveste crunt in repetitivtatea si idiotenia pe
care mainstream-ul ni-l serveste constant, pentru asta folosindu-se de aceleasi
instrumente, accentuandu-le obsesiv si repetitiv.
6. Gloria r: Sebastian Lelio
Nu se intampla mare lucru in film, dar
naturaletea cu care Gloria (Paulina Garcia) isi infrunta fricile si destinul,
te face sa crezi ca ai asistat la o adevarata lectie de anatomie psihica.
7. Her r: Spike Jonze
Nu mai aveam nicio asteptare de la Jonze, dar iata ca se intoarce cu o poveste de dragoste cum mai rar am vazut in ultimii ani.
8. Vanishing Waves r: Kristina Buozyte
SF de mare originalitate; ma mir ca nu
a primit mai multa recunoastere.
9. The Wolf of Wall Street r: Martin Scorsese
Orgie mai mare ca
asta nu cred ca a vazut cinemaul mainstream de multa vreme. Revenire la forma a
cuplului Scorsese-Schoonmaker, acum mega eficient (semi esecurile din anii 2000
cauzate de lacomia lui si lancezeala in montaj a ei) si cel mai bun film al lor
de la Casino incoace. Categorisit prost drept comedie, eu o vad drept o drama
satirica. Dar da, am ras mult.
10. Beyond the Hill r: Emin Alper
Nu, nu este filmul lui Mungiu, ci o
poveste rurala din Turcia in care o mana de oameni traiesc niste zile foarte tensionate. Iar tensiunea asta e creata magistral si cu
ajutorul sunetului ambiental, asa cum o fac deseori maestri precum Haneke sau
Dumont.
11. La Grande Belezza r: Paolo Sorrentino
Filmul este cu happy end, asa ca la
final, am coborat la chiosc si am cumparat o sticla de Martini.
12. Himizu r: Shion Sono
O tragedie baroca in cel mai pur sens
al cuvantului.
13. Museum Hours r: Jem Cohen
Mica bijuterie de
film (mai degraba documentar), Museum Hours este o incursiune elegiaca in cel mai
celebru muzeu al orasului, Kunsthistoriches Museum. Aici, o canadianca este
introdusa in tainele operei lui Bruguel si a mai multor clasici de catre un
supravegehtor batran singuratic care o insoteste ulterior pe strazile
laturalnice in tonuri cenusii ale capitalei austriece. Patti Smith e unul
dintre executive producers iar filmul se termina cu o piesa de o frumusete rara
– Liz Durrett – Stop the Projector (instrumental version).
14. Only God Forgives r: Nicolas Winding Refn
Only God Forgives nu
spune o poveste noua dar o face foarte inteligent, mai ales in spatele unei
stilistici deja comune si un pic prafuite si cu o muzica care nu mai are un rol
emotional-manipulativ atat de pregnant ca in Drive; intr-un cadru latent, de
natura moarta, umplut de multa cruzime si ceva auto-ironie, personajele isi
arata fragilitatea si puterea cu un minim de mijloace (sunt aproape niste roboti); relationeaza intre ele in afara timpului si
spatiului, ca si cand ar avea un al saselea simt; Julien aka Ryan gosling,
nu-si depaseste niciodata conditia de om mic (frustat maxim ca n-are coaie);
tocmai personajele fac ca filmul sa fie cat se poate de uman, iar finalul,
anti-climactic, vine cat se poate de firesc si logic. no heroes here.
Entries