My Precious Movies: 2013

1. A Field in England  r: Ben Wheatley 
Capodopera cam absoluta a anului, trip ultra-troublant, inconfortabil, psihedelic, visceral; filmul lui Ben Wheatley este o experienta alb-negru unica si bantuitoare. Da, nu ma opresc din epitete si osanale.

2. The Act of Killing  r: Joshua Oppenheimer & Christine Cynn
 Documentaristii au plecat in Indonesia sa realizeze un documentar despre un subiect banal si au ajuns sa cunoasca povestea "gangsterilor" care au contribuit la uciderea in anii 60 a milioane de comunisti. Acum batran, impasibil si fara remuscari, gangsterul no 1 traieste un adevarat catharsis cu ajutorul regizorilor care ii propun sa refaca/rejoace scenele de omor din acei ani. Aprig, sanglant si tulburator.

3.Paradise: Faith  r: Ulrich Seidl

 Cel mai bun si transant film din trilogia lui Seidl, bantuit de un foarte puternic aer hanekeian.

4. Les Salauds  r: Claire Denis

 Pur si simplu iubesc modul in care Claire Denis isi spune povestile: eliptic, fragmentat, in asteptare; tensiune acaparatoare de la un cap la altul.

5. Spring Breakers  r: Harmony Korine

Doar Korine o putea face sa sune bine pe Britney Spears. Batranul rebel loveste crunt in repetitivtatea si idiotenia pe care mainstream-ul ni-l serveste constant, pentru asta folosindu-se de aceleasi instrumente, accentuandu-le obsesiv si repetitiv.

6. Gloria  r: Sebastian Lelio

Nu se intampla mare lucru in film, dar naturaletea cu care Gloria (Paulina Garcia) isi infrunta fricile si destinul, te face sa crezi ca ai asistat la o adevarata lectie de anatomie psihica.

7. Her  r: Spike Jonze

Nu mai aveam nicio asteptare de la Jonze, dar iata ca se intoarce cu o poveste de dragoste cum mai rar am vazut in ultimii ani.

8. Vanishing Waves  r: Kristina Buozyte

SF de mare originalitate; ma mir ca nu a primit mai multa recunoastere.

9. The Wolf of Wall Street  r: Martin Scorsese

Orgie mai mare ca asta nu cred ca a vazut cinemaul mainstream de multa vreme. Revenire la forma a cuplului Scorsese-Schoonmaker, acum mega eficient (semi esecurile din anii 2000 cauzate de lacomia lui si lancezeala in montaj a ei) si cel mai bun film al lor de la Casino incoace. Categorisit prost drept comedie, eu o vad drept o drama satirica. Dar da, am ras mult.

10. Beyond the Hill  r: Emin Alper

Nu, nu este filmul lui Mungiu, ci o poveste rurala din Turcia in care o mana de oameni traiesc niste zile foarte tensionate. Iar tensiunea asta e creata magistral si cu ajutorul sunetului ambiental, asa cum o fac deseori maestri precum Haneke sau Dumont.

11. La Grande Belezza  r: Paolo Sorrentino

 Filmul este cu happy end, asa ca la final, am coborat la chiosc si am cumparat o sticla de Martini.

12. Himizu  r: Shion Sono

O tragedie baroca in cel mai pur sens al cuvantului.

13. Museum Hours  r: Jem Cohen                   

Mica bijuterie de film (mai degraba documentar), Museum Hours este o incursiune elegiaca in cel mai celebru muzeu al orasului, Kunsthistoriches Museum. Aici, o canadianca este introdusa in tainele operei lui Bruguel si a mai multor clasici de catre un supravegehtor batran singuratic care o insoteste ulterior pe strazile laturalnice in tonuri cenusii ale capitalei austriece. Patti Smith e unul dintre executive producers iar filmul se termina cu o piesa de o frumusete rara – Liz Durrett – Stop the Projector (instrumental version).

14. Only God Forgives  r: Nicolas Winding Refn

Only God Forgives nu spune o poveste noua dar o face foarte inteligent, mai ales in spatele unei stilistici deja comune si un pic prafuite si cu o muzica care nu mai are un rol emotional-manipulativ atat de pregnant ca in Drive; intr-un cadru latent, de natura moarta, umplut de multa cruzime si ceva auto-ironie, personajele isi arata fragilitatea si puterea cu un minim de mijloace (sunt aproape niste roboti); relationeaza intre ele in afara timpului si spatiului, ca si cand ar avea un al saselea simt; Julien aka Ryan gosling, nu-si depaseste niciodata conditia de om mic (frustat maxim ca n-are coaie); tocmai personajele fac ca filmul sa fie cat se poate de uman, iar finalul, anti-climactic, vine cat se poate de firesc si logic. no heroes here.