22.11.2008
Radiohead New Videos
La inceputul acestui an, Radiohead ii atragea pe toti fanii si creativii din lume intr-un concurs ce-i punea sa mestesugareasca la un videoclip pentru orice piesa de pe ultimul lor album, In Rainbows. Initial, trebuia sa fie desemnat un singur castigator, intr-un final au fost patru. In octombrie s-a dezvaluit primul videoclip pentru piesa Reckoner, devenit cel oficial. Ieri a fost prezentat cel de-al doilea, pentru Weird Fishes. Pana la sfarsitul lui noiembrie, restul de doua. Enjoy!
Radiohead - Weird Fishes
Radiohead - Reckoner
Radiohead - Weird Fishes
Radiohead - Reckoner
20.11.2008
La The Place se asculta muzica
Adica iubitul pasionat de muzica indie care isi aduce iubita, pasionata de haine, la The Place, poate sa bage urechea la casca ca sa asculte niscaiva productii marca DFA Records. Asta in timp ce preafrumoasa iubita se ocupa cu probatul si oglinditul. Iubitul pasionat de indie are toate motivele de bucurie pentru ca 1: probatul si oglinditul se face dupa carte si metodologie cognitiva si deci, nu poate tine sub o ora. 2: lunar, odata ce rafturile cu discuri/cduri vor fi burdusite,propunerile de excursii sonice/vestimentare vor veni, culmea, din partea iubitului iubitor de indie. El, cu o mina de cunoscator, ii va sugera iubitei modiste sa mai incerce o data rochia aia de la Marni sau tricoul de la Comme des Garcons. Ajuns la fata locului, cu lectiile facute de pe http://www.dfarecords.com/, dornicul de indie face previewuri la discurile disponibile. Un Hercules and Love Affair, un Hot Chip, un Pylon, nu optiunile sunt problema. In timp, The Place va mai fi adapostit copertile cartonate ale unui alt mare label indie, Kitsune, iar oferta ar creste considerabil. Dupa ce face rodajul discurilor, pasionatul de indie alege trei pe care le anexeaza, ca niste accesorii veritabile, la pantofii Pierre Hardy sau geaca de piele Rick Owens ai iubitei.
19.11.2008
Piesa buna cu accesoriu neinspirat
Piesa asta n-ai cum s-o asculti infundat in scaunul masinii, tintuit de alte sute de autoturisme care te improasca cu claxoane, gaz de esapament sau ragete cu spume (asta dupa logica masina=posesor). Recomand un cartier vechi, cladiri stil, verdeata si multa veselie. Nu recomand o plimbare prin parc, accesorizat cu o sacosa, stand ca boul pe banca si curatandu-ti pantalonii de scame. Nu stiu cum sa iau videoclipul: e caterinca, e pe bune... Oricum, piesa ramane:
Cocoanut Groove - The End of Summer on Bookbinder Road
Cocoanut Groove - The End of Summer on Bookbinder Road
12.11.2008
Disco Fagaras
Cum e sa mananci ceva bun si sa-ti aduci aminte de un moment frumos? Probabil absolut normal, as intinde coarda: chiar ceva banal. Cum e sa mananci ceva prost si sa-ti aduci aminte de un lucru frumos? Care te-a coplesit, te-a transpirat, te-a aruncat involuntar in mijlocul unei situatii tragice in care tu, dezarmat, sufereai in tihna si, culmea, iti placea asta? Cum e sa iei doua imbucaturi de baton Fagaras cu stafide si rom (muuult rom) iar in mintea ta, atrocizata de gustul horror, sa ti se reinfiripe acordurile astea:
Low Motion Disco - Frantic Low Moment
09.11.2008
Karin The Knife is Fever Ray
Daca tot weekendul asta am vizitat locuri unde se consumau ritmuri saltarete si datatoare de chef de orice, purtat pe nori de ultimul Stereolab si desfatandu-mi urechile cu un set absolut superb a lui Gipsy Bogdan la Frame, e timpul sa schimb macazul inspre ceva mai gloomy. Nu pentru ca maine e luni, desi asta ar fi un motiv bine intemeiat, ci pentru ca jumatatea duo-ului suedez The Knife, adica sora pe nume Karin Dreijer are un nou proiect muzical intitulat Fever Ray. Albumul va fi lansat la inceputul anului 2009 si se anunta o abordare mult mai intunecata fata de creatiile The Knife. Iar pentru moment ni se da cu lingurita o piesa care intrevede ceva mare si negru, dar frumos.
08.11.2008
Arnaud Loumeau
Din marea familie a lui Lego, Matmos, Space Invaders, Ratatat, Super Mario, Kandinsky, Rubick, Sta etc.
Mai multe aici
Mai multe aici
Doo Doo Da Da Weekend
Ultimul album al lui Stereolab "Chemical Cords" emana un sentiment acut de lejeritate a fiintei, starea aia de pace interioara si de impacare cu sinele si cu ceilalti. Reverie curata!
Stereolab - Neon Beanbag
Stereolab - Neon Beanbag
05.11.2008
Smart James Pants
Pe numele lui adevarat James Singleton, James Pants produce piese ce respira la greu (e de bine!) funk, rap, electro, cosmic disco. "Pants" vine probabil de la stilul lui vestimentar, unul voit geek de anii 80. Exemplificare:
Auditie placuta, placuta, placuta, cuta, cuta!
James Pants - We're through
Auditie placuta, placuta, placuta, cuta, cuta!
James Pants - We're through
04.11.2008
Credit to the Edit - Greg Wilson
Legenda a electro - funk-ului, Greg Wilson isi aduce aminte de vremurile frumoase ale anilor 80 cand i-a invatat pe englezi cum se danseaza New York style.
"Legend was very much the real deal , whereas The Hacienda wasn’t even at the races at this point – if it wasn’t for New Order’s success, and the money they pumped into the club to keep it afloat (being directors), it would have gone under way before the Rave On days."
Tot interviul plus un mix aici.
Inca mai sper sa-l vedem in iarna asta la Cabaret.
25 feb 1983 - Primul Dj englez care mixeaza live in cadrul unui show al postului national de televiziune:
03.11.2008
Climates - Anotimpurile vrajbei lor
Am fost nerabdator sa vad penultimul film al lui Nuri Bilge Ceylan. Are un stil deosebit in a-si exila personajele intr-o solitudine desavarsita. Asta mi-a placut la Uzak, aici parca calca si mai mult pe acceleratie. Si nu ma refer la actiune. Tacerea apasatoare a iubitilor si cadrele mustind de suspans de-a lungul filmului m-au dus cu gandul la Bruno Dumont si al sau excelent “Twentynine Palms”. Tensiunea extrema ce razbate din fiecare cadru static este tulburatoare. Ceylan o realizeaza prin montaj, jocul temperat, misterios al actorilor si prin calitatile evidente conferite de filmarea in HD. Ceylan nu contempla la problemele cuplului precum o face Francois Ozon, desi si in filmele acestuia se regasesc scene de o violenta cruda, ci umple fiecare moment in doi cu o cantitate considerabila de agresivitate psihica, abia perceptibila, senzatie ce inconforteaza maxim.
La finalul filmului am ramas cu impresia ca regizorul le confera personajelor feminine o aura “diabolica”. Aura asta se materializeaza intr-un “ras” nestavilit si sfidator. Atat Bahar , prietena de care se desparte Isa, cat si Serap, amanta, sunt capabile de explozii neasteptate de ras, treceri subite de la sentimente de tristete udate de lacrimi la unele de bucurie prefacuta, sfidand situatia dramatica si luandu-l in batjocura pe barbatul care “cere”. Primei sa se intoarca la el, celei de-a doua, partide de sex salbatice. Regizorul le incarca cu vina. Vina de a-i face pe barbati sa sufere, sa parcurga sute de kilometri, anotimpuri pentru a le impaca. Pentru ca ele sunt mereu schimbatoare, precum anotimpurile. Este un joc de-a sorecele si pisica. Secventa 1: Bahar plange, Isa se intoarce cu spatele, o aude razand. Secventa 2: Ea priveste spre avionul ce il duce pe Isa inapoi la Istanbul, pe obraz i se prelinge o lacrima de tristete. Te astepti ca in secunda urmatoare sa zambeasca.
Un film extraordinar de bine jucat, filmat (ce imagini!) si simtit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Entries