"Mai avea o teorie pe care n-o comunica nimanui, desi tare mai vroia uneori s-o faca: se gandea ca muzica e data oamenilor drept compensatie pentru viata lor tragic de scurta. Credea ca, atunci cand omul asculta muzica si se cufunda in ea, el trece intr-un timp cosmic, este inclus intr-o miscare infinita si, prin contact cu vesnicia, viata lui se prelungeste probabil cu decenii, secole sau mai mult, si nu se prelungeste liniar, ci intr-o dimensiune a carei natura nu a fost inca descoperita. Si probabil ca nu va fi descoperita niciodata."
Cinghiz Aitmatov - Stigmatul Casandrei
27.12.2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu