Povestea soldatului presupus mort in Afganistan si intors in sanul familiei acum sprijinite de fratele sau a fost pentru prima oara povestita, realist si sobru de catre Susanne Bier in 2004. Autorul irlandez Jim Sheridan, sosit In America pe cai ilicte dar cu coloana dreapta, convertit ulterior la hollywoodism gangsta, incearca acum sa se reabiliteze in fata comunitatii de investitori, asezandu-se confortabil in povestea altora si comandand un plan/contra-plan, un trav sau mai stiu eu ce, nu inainte sa soarba satisfacut dintr-un wiskey de import.
Varfurile lui Brothers le ating actorii, singurul atu pe care Sheridan il mai poseda. Tobey Maguire, soldatul traumatizat si plin de vina, da o noua fata angoasei traite de de Niro acum ceva zeci de ani. Si cand zic fata, la fizic ma refer, vizunea limitata asupra vietii a lui Sam neputundau-se compara cu imboldul altruist si reformator a lui Travis Bickle. Nu numai cand este descatusat si plin de furie, dar si atunci cand tinteste pe cineva cu privirea, Maguire demonstreaza ca poate aborda si alte registre decat alea in care citeste benzi desenate cu super eroi (The ice Storm) sau chiar intruchipeaza unul (tocmai ce a a parasit franciza Spider Man).
DAR adevarata revelatie a filmului se numeste Bailee Madison, una dintre cele doua fiice. Personajul ei, Isabelle reuseste sa exprime tot ce-i mai adanc si real in sufletul unei fetite care gaseste un echilibrul in unchiul Tommy si care nu pricepe comportamentul unui tata debusolat. Ajutata si de o figura atipica, care poate jongla cu grimase si priviri inteligente, pline de buna dispozitie, incredere sau furie crescanda pana la tristete defulata cu un glas ferm , Madison este o descoperire de care lumea probabil avea nevoie. Mai ales in conditiile in care Dakota Fanning implineste anul asta 16 ani.
Entries
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu