Subject: Bone

"My style is all about taking chances. I’ve never been one to be safe. Safe is for people who don’t have confidence in their skills, or people who actually lack skill. (Taking risks) can have two effects: You can scare the shit out of (the crowd) and they’ll think that you’re horrible, or they’ll love you. If I can do the tricks and the beat is still on ... that moves the standard up. No one will see it, but the next time they go hear someone who just does a straight beat-match on every mix ... they’re gonna be thinkin’, ‘Why aren’t I as excited as I was when I listened to Bone?’ I put emotion into them – it’s not just a kick drum, drum rolls and effects. You can’t put funk into something that doesn’t have funk. If I take two mediocre records ... and put effects on top of that and push some button, that’s just too many condiments on the hot dog. You’re just dressing up the bare essence, which wasn’t that good to begin with. You’ve gotta have funk at the core – you have to."

"It's important to me as I feel the need to constantly progress skill-wise and I feel my 3 deck sets are truly unique. Many DJs have 3 decks in front of them but how often do they actually have 3 records playing at once (with the levels up)? I feel very natural with 3."

Dj Bone, modest ca intotdeauna:)
Pe site-ul www.dj-bone.com inca mai exista data de 9 august rezervata pentru Romania cu mentiunea TBC. Avand in vedere ca Romanian Electronic Festival are putini sorti de izbanda, ce sanse ar mai fi sa-l vedem in alta parte pe la noi...ma poarta gandul la un Sunwaves...

Pana la lansarea celui mai mic zvon, descarcati ultimul mix din seria Attack 26.06.2008 din care sesizam ca Bone a mai dat o tura binevenita pe la magazinul de viniluri si si-a mai improspatat colectia aici sau ascultati-l direct acolo.

7 cantece norocoase

pentru urechea mea. misiunea de la zombie6 suna cam asa:

"List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your spring. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to.”

Eu ma execut:

Iliketrains - We all fall down aici(depresie capitolul 1)

Devastations - Oh me, oh my aici (depresie capitolul 2)

Portishead - The Rip aici (depresie capitolul genial)

Sebastien Tellier - L'amour et la violence aici (nostalgie cu putina violenta)

Jumbling Towers - Pure Jew aici (zbenguiala moderata cu un dram de nostalgie)

The Presets - A new sky aici (speranta cu atitudine)

My Dying Bride - Heroin chic aici (durut fix in cot de viata)


Si dau mai departe la: alexunu, traian, gluon symmetry, memories box, cyberculture, fish talks, textier

Ia mai relaxati-va un pic! Prea sunteti crispati!

Peter Bjorn and John - The Chills

Aviva intra pe piata de recrutare infantila

Afis aflat in vecinatatea hotelului Novotel. Chiar vizavi. Din acest demers foarte complex si realizat cu cea mai mare finete si daruire pentru viitorul copiilor nostri (atat layout cat si concept, nu mai zic de alegerea fontului), sunt obligat sa infirip urmatoarele scenarii:

1. Mai multi reprezentanti de top Aviva din cadrul Aviva USA Corporation sunt de asemenea si membrii NAMBLA.

2. Acesti reprezentanti de top Aviva USA Corporation incheie un contract pe sest cu Aviva Romania (cu mentiunea ca totul va fi platit de NAMBLA). Se face un site si se printeaza niste A4.

3. NAMBLA nu detine niste bugete uriase. De aici si A4. Trimite pe plaiurile mioritice un palc de reprezentanti ai reprezentantilor de top Aviva pentru a marca teritoriul. Se cazeaza la Novotel (pentru asta se exista bani) si ies la o mica plimbare torida de pranz (ora la care tancii abia scapati de ora de biologie zburda nestingheriti in pantalonii lor scurti cu model), astfel incat transpiratia sa se interpreteze venind numai, v-ati prins, de la caldura.

4. In peripluurile lor cognitive, reprezentantii reprezentantilor de top Aviva nu se sfiiesc sa faca si munca de voluntariat: lipesc niste A4 (ca cea din imaginea originala de sus). Ei se gandesc ca aceasta actiune le va furniza niste rezultate. Cat de curand. Caci in acest caz nu trebuie asteptata pensionarea.

5. Indubitabil, Trey Parker si Matt Stone aka South Park, vor afla de aceasta actiune marsava trans-oceanica si globalizanta a tandemului Aviva/NAMBLA chiar de pe acest blog si vor lua atitudine in sezonul 13. Episodul va fi al 8-lea (strategic difuzat in preajma Craciunului ca asa se amuza ei sa sperie familiile unite americane (sau americane unite) si se va numi "From Oxford with lot of love". maximul de audienta in seara difuzarii episodului va fi de 40% pe teritoriul american.

6. NAMBLA isi va suspenda activitatea in urma protestelor si manifestatiilor (care se vor dovedi foarte sangeroase) si vor transforma New York-ul intr-un iad. Aviva nu isi va reveni prea curand din soc.

7. Mihaela Radulescu nu-l va intalni niciodata pe Orhan Pamuk. Pentru ce?

Interpretare (multam Zato):

Don't pay anything for AAOLEU

Aaoleu-urile mele ar fi, luate in mod aleatoriu 1) Te iei cu mainile de cap, 2) iti scapa o injuratura sau 3) iti lipesti palma de ceafa nesimtitului, 1) cand jonglezi cu masina printre cratere sau pe jos printre mega-chivecele din lemn sanatos si scump, 2) cand vezi chipul nesimit si impacat cu viata al vanzatoarei (de la Nic, precizez) sau 3) care planteaza un aranjament de hartie sau coji inmuiate in saliva pe caldaramul fierbinte(dai palma numa daca ai 45 la brand da? ca altfel te numesti idealist).

Aaoleuri din acestea dar si mai acute si la obiect sunt analizate prin prisma desenelor si textelor (preponderent in engleza) din revista lunara Aaoleu. ICR-ul finanteaza, vreo 20 de artisti deseneaza si scriu, iar marea parte din cele 1000 de exemplare editate fug in afara tarii. Ca sa puneti mana pe un exemplar (care e gratuit), intrati la Carturesti (si banuiesc nu numai)si aruncati cu privirea in stanga in locul unde se aduna pliante pentru evenimente culturale. Acolo s-ar putea sa existe. Daca nu, alternativa www. Dar asa n-aveti cum mirosi hartia!

Watching Silhouette - Sounds Worth Living 1

Nu sunt dj, nici n-am de gand. E pur si simplu pasiune. Pentru muzica veche, noua, consider eu buna. In zona de electronica, nu cred ca o sa auziti altceva decat house si techno. Chicago si Detroit.

Setul aici.

Playlist:

1. ? - layers
2.Inner Soul - Pressure
3.Adam Marshall - Illuminator
4.Two Man on Wax - Get You Some More
5.John Thomas - My Destiny
6.Blake Baxter - Vision of Truth
7.Suburban Knight - My Favourite Walkman
8.System 7 & Derrick May - Altitude
9.Frankie Bones - Bump Your Head
10. ? - Feel the heat
11.Suburban Knight - Man Man
12.Recyver Dogs - Jack
13.Johaness Volk - Synergetik
14.Cisco Ferreira - Why (Don'y You Answer)
15.Glenn Underground - C.V.O. Trance
16.Boo Williams & Demarkus Lewis - Keys to the City
17.Fabrice Lig - From Start to End
18.Chez Damier feat. Leroy Burgess - Somebody Else
19.Andrea Parker feat. Dj Godfather - Bounce that Ass
20.Placid Angels - Aquatic
21.Black Devil - No regrets

Milton Wright - Space groove cu laser la final

Inca un clasic de mai bine de 30 de ani care trebuie gustat sub caldura asternuturilor cu iubita, inchipuindu-ti ca esti pe o nava moog dand o raita prin spatiu. Binomul lasermoog-gemetele femeii de pe la finalul piesei(accentueaza potenta barbatului),proiectat in tandem este genial in desuetitudinea/naivitatea lui.

Club 106 by Alexandru Ciubotariu

Cartulia editata de Corint arata foarte bine, e pe lung pentru a intra pe o pagina un strip de trei chenare. Povestile sunt desprinse din sesiunile relaxate de ping pong pe care autorul si amicii lui le-au bifat de-a lungul timpului. Poantele sunt deseori infantile (poate si pentru ca BD-ul este destinat copiilor) si cateodata absurde si neintelese, "inside jokes" precum le denumeste autorul. Altfel, desenele au personalitate. Simt nevoia sa-l mai vizitez pe acest "Ciubi". Pentru asta exista un blog. Mai jos niste exemple haioase:

Multidimensional Management

Si ca sound, si ca surse. MGMT (adica Management) sunt urmatorul lucru mare. Si chiar ma mira cum baietii astia (ajutati de producatorul lui Flaming Lips), avand la dispozitie aceleasi surse de inspiratie (adica anii cu formele perfecte 60-70-80) ca si cele 864 de trupe lansate in ultimii opt ani, sa creeze si sa transmita un feeling atat de viu si onest. Ma mira deoarece cu greu mai gasesti ceva bun in tot balastul asta auditiv care ne inconjoara.

Primul album al MGMT se numeste Oracular Spectacular. Adica: Rolling Stones, space rock, New Order, o leaca de disco si surpriza: Guns n' Roses! Pe "Pieces of What" se regasesc chitara rece, pianul, dar mai ales inflexiunile vocale trademark ale lui Axl Rose.

Muzica lor nu te loveste, nu te ia pe sus, nu face un stadion sa lesine, dar armoniile subtile, hipnotice te abandoneaza pe un culoar unic. Mergi inainte cu incredere, fara sa tipi, fara sa te agiti, cu ochii inchisi si un zambet discret pe buze. Unul mai degraba nostalgic.

MGMT - Electric Feel (nu este videoclipul oficial)

Acum fug la...

Goldfrapp - Happiness



Kraak & Smaak - Squezze Me

Manzel - Space Funk

Manzel a fost un trio de funk-isti de la mijlocul anilor 70, iar piesele lor au servit ca sample-uri pentru multi artisti din zona hip-hop, precum Cypress Hill, Prince Paul sau RZA. Baietii au avut doua release-uri Space Funk/Jump Street in 1977 si Midnight Theme/Sugar Dreams in 1979. Piesele astea plus alte multe unreleasuri au fost remasterizate si remixate de catre Kenny Dope (Masters at Work) si Undercover Brother prin 2004.

De colectie:

Muto

Blu este un grafician din Bologna, Italia. In filmuletul de mai jos lansat recent, combina graffiti-ul cu animatia.



Alte lucrari pe site-ul personal blublu. Constat ca Hyeronimus Bosh va fi pe veci imitat si reciclat.

L'amour et la violence

Mare mi-a fost consternarea sa citesc dupa doua zile de la finala probabil singurului eveniment cultural ce dezbina Europa in bisericute, recte Eurovision, ca domnu Sebastien Tellier a reprezentat Franta, dar nu cu mare folos, a prins doar un loc 19.

Si asta pe fundalul ascultarii in bucla a ultimului album "Sexuality" si a incercarii de a emite un verdict cat de cat decent: slab dupa prima auditie, bun dupa a doua, we love 80s french synth-pop dupa a treia! Dar nu prea mult love (inca vreo doua ascultari si maxim doua piese retinute), caci stim ca Tellier e cu mult mai potent decat ne arata pe acest album.

Tellier a pastrat cireasa magica pentru finalul albumului: L'amour et la violence

In doar cateva ore...suprema tristete si nostalgie

Anathema - Parisienne Moonlight



Anathema - Hope



Anathema - One Last Goodbye



Anathema - Emotional Winter



Anathema - Anyone, Anywhere

Primiti cu downloadu?

Portishead @ Coachella Festival 26.04.2008 Aici
Kerri Chandler @ Porgy & Bass Viena 02.05.2008 Aici
Terrence Parker - Mixshow 80 26.04.2008 Aici
Dj Bone @ Planet Rose Nijmegen 26.01.2008 Part 1 Part 2

La sfarsit de saptamana

Dupa o seara (joi) in care John McLaughlin nu m-a dat pe spate, parandu-mi-se ca a ramas in umbra percutionistului, bassistului si a claparului; combinatia cu Paco de Lucia sau Al Di Meola ii sade mai cu mot...

Dupa o noapte (vineri) foarte reusita la teatrul Masca, unde nu era spectacol de masti sau pantomina, ci doi dj cu look de hippioti sau "les freres Lebowski" care puneau house de NY. Si puneau bine, pe relax. Groooove!...

Dupa o noapte (sambata) care era menita a fi cea a muzeelor, promovarea intensa a scos lumea din case de a anihilat bunul simt si totul s-a transformat intr-o ciorbita de porturi de tarani autentici pe langa tarani de cartier, mici, George Enescu, cozi , cozi, mese rezervate (la MTR), fumul de la mici, din nou cozi. Aceste fapte si senzatii dambovitene ne-au exilat la terasa Green Hours unde sezutul pe banca si ancorarea mainii in jurul berii(lor) s-au prelungit neasteptat. Cand am ajuns la MNAC, totul se sfarsise si ne-am multumit cu un sendvis incomplet (salata, castraveti, sosuri) de la rotiseria Marriot...

...o piesa : John Klemmer - Free Soul

Nu mai e mult pana maine...

John McLaughlin & The 4th Dimension

Dupa blocuri, baietii destepti

au mai impachetat o cladire din perimetru Fabricii de Paine din Obor. Cladirea data din anii 1860 si era considerata monument al patrimoniului national, precum sunt declarate si celelalte cladiri. Deranjul s-a produs azi dimineata in jurul orei 3 si ceva, eu am fost trezit de un prieten, iar pozele de mai jos sunt surprinse cu un telefon mobil. Ce-i drept ele au un rol mai mult decorativ. Jurnalistii si-au facut mai bine treaba. Mafiotii insa, au facut-o perfect.

Indiferentii - The Darjeeling Limited

O adevarata mica bijuterie! Adrian Brody-Owen Wilson-Jason Schwartzman nu fac un trio de exceptie, dar cu siguranta reusesc sa te ia de picior si sa te ancoreze la bagajele lor patrate pline de frustari, amintiri si secrete inutile (bagaje create de Marc Jacobs pentru Luis Vitton), de oameni abandonati de mama (calugarie) si de tata (moarte). Cei trei se reunesc dupa un an de zile de la moartea tatalui (la care nici mama si nici ei nu au ajuns in cele din urma) pentru o calatorie in India in cautarea mamei-calugarite. Calatoria ii va apropia mai mult, in ciuda indiferentei/egoismului ce par a fi peceti ale familiei Whitman. Se poarta o adevarata batalie intre personalitatile acide ale celor trei frati, mai ales intre cele ale lui Francis/Wilson si Peter/Brody, care-si disputa intaietatea de fiu in ochii tatalui decedat. Personajul Jack/Schwatzman ramane in umbra celor doi, caci probabil in copilarie, juca rolul copilului cuminte. Tipul care tace si face, preocupat sa treaca peste deziluzia unei iubiri neimplinite, isi valorifica talentele de amant pe Rita, iubita sefului trenului. Adrien Brody isi duce rolul cu o nonsalanta demna de admirat. Modul cum isi poarta ochelarii, ba pe ochi, ba pe frunte, gestul inlaturarii curelei si repunerii ei, cateodata neschitand nicio grimasa, ma fac sa il asemuiesc in varianta mai tanara a lui Bill Murray (care are o aparitie scurta dar memorabilia in chip de afacerist disperat).

Mult peste dezlanatul Life Aquatic with Steve Zissou, dar sub The Royal Tenenbaums si Rushmore. Vorbim despre filmele lui Wes Anderson, evident.

Piesa care deschide atat filmul cat si o coloana sonora minunata:

The Kinks – This Time Tomorrow

The Bird and the Bee - Again and again

Suna a Audrey Hepburn care da iama in Tiffany's si ravaseste toate bijuteriile, iara si iara si iara....



Mai multe ici