Eseu despre Orbire

Romanul “Eseu despre orbire” al portughezului Jose Saramago, castigator de Nobel, are parte de o ecranizare in regia lui Fernando Meirelles, responsabilul cu fascinantul si sanglantul Cidade de Deus. “Blindness”, caci asa se numeste filmul, va deschide editia din acest an al Festivalului de la Cannes, iar muritorii de rand care nu-si permit pantofi de covorul rosu il vor vedea de abia in toamna. Filmul va fi populat de Julianne Moore, al carei personaj va fi singura vazatoare dintr-un grup de orbi exilat intr-o fosta casa de nebuni, de Mark Ruffalo (probabil cel mai decent si bun actor de la Hollywood) si de ariciul de femei, Gael Garcia Bernal. Ultimii doi evident orbi. Ma intreb acuma daca Bernal poate sa joace fara lentilele de ochi? Sau aia sunt naturali…?

Trailerul filmului aici.

Care ma cam ingrijoreaza, caci pare desprins din seria filmelor apocaliptice “de substanta” unde normal trebuie insistat pe televizoare cu emisiile moarte iar povestea trebuie tratata la modul universal, avem si mexicani, brazilieni, japonezi, afro-americani, ca deh, trebuie sa se justifice cumva co-productia. Mi-e teama sa nu fie doar un produs bine slefuit si stilizat precum Children of Men.

Va servesc niste fragmente din roman:

“Constiinta morala, pe care atatia nesabuiti au insultat-o si chiar mai multi au renegat-o, e ceva care exista si a existat dintotdeauna, n-a fost o inventia a filosofilor din Cuaternar, cand sufletul era un proiect confuz. Cu trecerea timpului, plus activitatile convietuirii si schimburile genetice, am sfarsit punand constiinta in culoarea sangelui si in sarea lacrimilor, si, de parca n-ar fi fost de ajuns, am facut din ochi o oglinda intoarsa inauntru, cu rezultatul, de multe ori, ca ei dezvaluie fara retinere ceea ce incercam sa negam cu gura. Se mai adauga la aceasta situatie, care e generala, circumstanta particulara ca, in spiritele simple, remuscarea provocata de facerea de rau se contopeste adesea cu spaime ancestrale de tot soiul, drept care pedeapsa raufacatorului ajunge sa fie, fara par sau piatra, de doua ori cea meritata.”

“Dupa ce au ingropat doua trupuri, s-au ivit in sfarsit, venind din salon, trei barbati dispusi sa-i ajute, n-ar fi facut-o, probabil, daca li s-ar fi spus ca e noapte. Chiar fiind omul orb, trebuie sa recunoastem ca, din punct de vedere psihologic, exista o mare diferenta intre a sapa morminte pe lumina zilei si dupa ce dispare soarele.”

“Evident, multi orbi sunt calcati in picioare, imbranciti, pocniti, este efectul panicii, un efect natural, putem spune, asa e natura animala, cea vegetala s-ar comporta la fel daca n-ar fi toate acele radacini care o prind de pamant, si ce frumos ar fi sa vedem copacii din crang fugind de incendiu.”