Armeneasca 33

Pe Armneasca am pasit ultima oara acum 6 ani cand impreuna cu un amic de la facultate am vizitat un amic al amicului care isi traia viata boema intr-o casuta ca din povesti, una absolut minuscula daca e sa luam in considerare suratele ei mai mari care o inclestau din toate partile. Ploua si am gasit ca e de cel mai bun gust si buna cuvinta sa vorbesc cu amicul amicului despre My Dying Bride (niste greuceni). Nu a fost o discutie lunga, ci una destul de scurta dar foarte cuprinzatoare.

Astazi m-am regasit pe aceeasi strada, punandu-ma in situatia jenanta de a-mi da singur palme in cap. Cum naiba ignorasem aceasta strada atatia ani? Trec destul de des prin zona, iar eu de cand ma stiu sunt un bun prieten pietonal al Bucurestilor. Adica pur si simplu fac basici in talpa cand ma dau turist. Asta in zilele acelea. Numite libere. In fine, descindem pe Armeneasca in cautarea numarului 33, unde intelesem eu ca are loc o desfasurare de forte a cerceilor, broselor, gentilor si a tot felul de obiectele-accesorii, toate hand-made, pe scurt "Fancy Pancy". In drum spre, casc gura in dreapta, belesc ochii in stanga, fotografiez in spate, indic cu mana inainte. Ajungem in dreptul unei umile gradini imprejmuite de o casa galbuie misto si una mai putin. Patrundem si realizez subit ca forta de mai devreme din capul meu se desumflase in realitate intr-o mica initiativa timida si "parfumata". Ceea ce nu e de rau. Mai bine putin si de calitate decat mult si anapoda.

In maxim 10 minute luasem la puricat toate cele 5 perimetre in care fetele creatoare de mici placeri isi aranjasera unicele minuni. Am facut ceva vanzare, prietena mea la capitolul brose/cercei, eu la episodul cu paharul de apa (1 lei) si placinta cu visine (2 lei) hand-made (house-made). Ma intreb: apa era de la chiuveta?

O dupa-amiaza placuta in care numele lui Eliade mi-a brazdat sablonist gandurile. Nu a plouat desi imi doream sa intalnesc pe cineva ascultator de My Dying Bride.