Cei care-l cunosteam,
- Prietenii lui -
Ii spuneam Roy cel mic,
ceilalti il strigau
oribilul baiat toxic.
Ii placeau amoniacul, clorura
si tigara ce gros fumega.
Ce el obisnuia sa respire
pe ceilalti ii asfixia!
Jucaria lui preferata
era fixativul de par;
cu infinita placere tubul agita
si toata ziua spreia.
Se ducea in garaj,
dimineata pe frig,
si-astepta sa-l unfle cu noxe
motorul pornit.
O singura data l-am vazut plangand
-s-a intamplat recent-
camd in ochi si-a bagat
un pumn de fosfat.
Intr-o zi l-au scos in gradina
la soare si la aer curat.
La fata Roy s-a albit
si deodata corpul i-a-ntepenit.
Ultima suflare a scurtei lui vieti
a fost un spsm de om apucat.
Cine-ar fi crezut ca poti sucomba
respirand aer curat!?
Ne-am recules gandind la destinul lui efemer.
apoi am spus cu totii o rugaciune in cor.
Sufletul deja i se ridicase la cer
lasand gaura in stratul de-ozon.
Ia nene Burton si povestile lui sumbre despre copilarii negre. De departe preferata mea din volumul "Melacolia moarte a Baiatului-stridie".
In felul asta, ala micul de maine, pe la noua ani imi va face comparatie intre zidita lu Manole si aia a lu Poe iar la 15 imi va cita din Shopenhauer. De linistit m-am linistit, dar daca Abracadabra nu mai exista, cu ce sa se mai contrapuncteaze actele artsitice depresive? Va rog, un Happy Tree Friends, daca se poate…
Entries
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu