De carton - Revolutionary Road

Dupa superbul American Beauty, perfectul Road to Perdition, plictisitorul Jarhead, Sam Mendes revine cu o drama conjugala de carton: Revolutionary Road. Am observat niste similaritati conjuncturale intre destinul lui April (Kate Winslet-Mendes) si cel al lui Lester, nimeni altul decat Kevin Spacey in American Beauty.

Aflat intr-o criza mijlocie a vietii, Lester simte vanticelul schimbarii si actioneaza: incepe sa fumeze iarba, in timp ce trage de fiare, plus ca o face ca sa dea bine la minore. Deci, de toata lauda. Numai ca el isi permite. Activeaza in anii 90 si pe atunci ca si acum, lucrurile astea nu mai erau such a big deal. Plus ca e barbat. April (repet Kate Winslet) e femeie. Daca ar fi trait in anii 90 ar fi putut si ea sa presteze aidoma lui Lester. Cu conditia sa schimbe trasul de fiare cu bicicleta. Ghinionul ei e ca isi cara viata in deceniul 5. Care nu este unul foarte propice pentru idei nastrusnice. Si e iritant cand Dumnezeu te inzestreaza cu un spirit aventurier. Asa ca pe April. Asa ca pe Lester. Numai ca tanti April, misunand prin anii 50, nu si-l poate exercita:1.pentru ca emanciparea femeii urma incet incet sa bata la usa, dar media nu se coagulasera intr-atat incat mesajele sa fie foarte evidente, iar mintile spalate si 2. pentru ca April astepta inca un copil. Avea pe cap inca doi.

Ea vrea sa plece la Paris, vrea sa lase in urma aceasta lume prefacuta, de carton, pentru un timp si sotul Frank (Leo Di Caprio) e de aceasi parere si se entuzismeaza,incep sa-si faca planuri, dar cand nazare verzisorii la nasucul baiatului, hopa o posibila promovare, revine la bibilica partitura cu visul american si totul se duce de rapa. Hai ca mai bine ne sade aicia. Mai ales ca vecinii ne stiu de cei mai draguti, the perfect couple. El se implineste, ea se frustreaza.

Problema filmului, implicit si a lui Mendes, este ca prezinta viata asta rigida si repetitiva ajutandu-se de modalitati similare: personajele joaca flasc si par a se stradui pana la transpiratie, parca sunt bombe cu ceas care nu vor dracului sa explodeze, tot filmul are o cadenta asemenatoare ritmului de ambalare a jucariilor dintr-o fabrica. Inteleg ca personajele filmului nu au o VIATA, dar asta nu inseamna ca filmul trebuie privat de licarirea ei.

Lester se sinucide. La fel si April. In timp ce personajul lui Spacey moare fericit in nenorocirea lui, Winslet cade prada subjugarii dorintelor ei neimplinite, neavand forta, datele si permisiunea unei revolte.

Alte vremuri, alte incaperi. El un perete, ea un covor.