Loney, Dear - Dear John

Pe cel mai recent album “Dear John”, Loney, Dear isi confectioneaza melodiile cu o atentie perversa, parca vrand sa-i multumeasca si pe folkistii moderni dar si pe iubitorii de sampleruri si sunete electronice, in acelasi timp intaratandu-i. Cu Chad VanGaalen se aseamana doar din perspectiva paletei de stiluri pe care le manipuleaza, la nivel combinativ procesand cu totul diferit. Daca la VanGaalen folkul si beaturile se intrepatrund armonic, tonul fiind acela al unui drum ireversibil catre desisul mortii, Lonely, Dear isi asuma riscurile de a melanja folkul si electronicul intr-un stil cel putin ciudat, rezultatul producandu-ti un soi de stingheala, o dulce senzatie de plutire care din cand in cand e intrerupta de spasme scurte si fine care nu te lasa sa pastrezi banda. Ceea ce nu e nici de bine , dar nici de rau. E pur problematic. Cum s-ar zice, de bun augur.

Loney, Dear - Under a silent sea